4 Patriotism, globalizare și suveranitate
Suportul științific și metodologic a gestionării sociale și viața noastră · перевод (Română) · раздел 5 из 6
Перевод исходного произведения; точность перевода оценивается отдельно.
4 Patriotism, globalizare și suveranitate
Patriotismul include trei componente:
anumite idealuri, care formează un vis al viitorului luminos, corecte din punctul de vedere al standardelor morale ale individului;
cunoștințe și abilități necesare pentru a face acest vis să devină realitate și pentru a face idealurile o realitate;
dorința dezinteresată de a-și sacrifica propria viață și chiar de a-i sacrifica pe alții (inclusiv pe cei mai apropiații)2 pentru a face ca aceste idealuri să devină realitate.
1 Galbraith J.K. Teoriile economice și obiectivele societății. — M.: Progres. 1976., cap. 1. (J.K. Galbraith.
«Economics and the Public Purpose». 1973).
2 Această cerință poate deveni actuală dacă o persoană se confruntă cu șantaj ca mijloc de a-și opri activitățile sau de a-i da un caracter diferit (inclusiv în timpul racolării).
În plus, în cursul operațiunilor militare, ea poate fi actuală fără șantaj. Se poate crea o astfel de situație, cînd comandantul este obligat să trimită pe cei mai buni, cei mai respectați și iubiți oameni la moarte sigură, deoarece alții — mai rău pregătit sau cumva străini de el psihologic — nu vor face față sarcinilor care le sunt atribuite. El cu bucurie și-ar pune oasele în locul lor, dar nu poate fi împărțit în mai multe «ipostaze» (duplicate) și, prin urmare, este forțat să trimită la moarte sigură pe cei mai buni, cei mai apropiați, fără a avea dreptul să se întristeze pentru ei până la Victorie sau până la moartea sa. Și la ordinele unor astfel de comandanți, oamenii sunt gata să meargă la o moarte sigură nu numai «pentru Patrie în general», ci pentru că comandantul pentru ei este — TATĂ, ci nu co-ucigașul lor, împreună cu inamicul și puțin distins de inamic în organizarea serviciului zilnic.
Dacă una dintre aceste trei componente nu este prezentă, atunci nu există patriotism, deși demagogia pe teme patriotice poate fi foarte pretențioasă, sinceră și interesantă pentru imbecilii bine intenționați.
Politică poate include în sine trei fluxuri de acțiuni:
interne — care vizează atingerea obiectivelor în limita jurisdicției statului;
externe — care vizează atingerea obiectivelor în privinta altor state;
globale — își propune atingerea obiectivelor pentru umanitate în ansamblu.
Este normal dacă politica internă constitue baza politicii externe și ambele sunt în concordanță cu cea globală. Întrucât globalizarea ca «război hibrid» este o realitate obiectivă, dacă un stat nu are propriul său concept al globalizării, el este sortit să fie victimă sau obiect al politicii globale a altcuiva și nu poate fi suveran. Deoarece multe probleme interne sunt consecințele proceselor generate de globalizare, dacă un stat nu are propriul său concept a politicii globale și nu construiește toate cele trei fluxuri de politică în conformitate cu acesta, atunci el nu este capabil să aibă suveranitate în deplin sens a noțiunii.
Plinătatea suveranității — este o percepție de sinestătătoare a problemelor globale, problemelor la nivel regional și intern, care implică stabilirea și rezolvarea sarcinilor manageriale pe baza dezvoltării unei politici globale, interne și externe, a cărei implementare ar fi susținută de legile obiective ale tuturor celor șase grupuri.